Pentru noi, cei ce am avut șansa de a fi prietenii și camarazii eroului național Ion Gavrilă Ogoranu, ziua de 1 mai va avea pentru totdeauna o semnificație aparte. O semnificație tristă dar, în același timp, și una a nădejdii.
Pentru că, așa cum spunea dl Virgil Totoescu acum 6 ani, la marea despărțire de el, eroul, precum în basmele strămoșești, pentru fiecare din noi un ochi plângea de durerea plecării celui ce ne fusese model de viață, ia celălalt ochi se bucura, deoarece despărțirea nu era decât una iluzorie, plecarea sa în celalaltă lume constituindu-se în temei al nădejdii că vom avea de-acum încolo apărător și rugător în Ceruri.
S-au împlinit azi 6 ani de la despărțirea pământească de Ion Gavrilă Ogoranu și spiritul său este parcă mai prezent în rândurile noastre. Cu fiecare zi ce trece alți tineri află despre numele și povestea fabuloasă a acestui erou al Demnității românești, au început să se realizeze filme și piese de teatru avîndu-l ca protagonist, dar și lucrări de beletristică.
