luni, 23 august 2010

Ne amintim mereu: 23 august 1944, MAREA TRADARE NATIONALA!

Naţionaliştii Autonomi din Hunedoara alaturi de camarazii Naţionalişti Autonomi din Timişoara participă la campania de afişaj stradal prin care denunţă actul de mare trădare naţională savârşit de fostul rege Mihai de Hohenzollern alături de tovarăşii lui comunişti şi pentru care a fost recompensat cu ordinul stalinist Pobeda, dar şi cu valori materiale uriaşe pe care acesta le-a scos din ţară atunci când a ales să îşi părăsească poporul, alegând un trai liniştit, lipsit de privaţiuni, în Occident. Nu te vom uita niciodată, TICĂLOSULE!

7 comentarii:

  1. Optopt!
    Regele Mihai a fost un tradator care a luptat impotriva " fascistilor", totusi nu el a fost calaul, ci comunistii care au preluat puterea prin frauda.
    Glorie etrena Maresalului Antonescu, eroul national!

    RăspundețiȘtergere
  2. Regele a fost calau pentru ca l-a arestat pe Generalul Antonescu seful statului si l-a predat comunistilor, apoi a refuzat gratierea formulata de mala lui Ion antonescu, doamna Maria.

    RăspundețiȘtergere
  3. A fost un mare nenorocit regele pentru ca dupa ce l-a tradat pe Maresal, a refuzat sa il gratieze, asta insa nu il face calau, ci doar un las, un nemernic si un tradator.

    RăspundețiȘtergere
  4. CĂLẮU, călăi, s. m. Bărbat însărcinat cu executarea osândiților la moarte; gâde, hoher. ♦ Fig. Om crud, sângeros, care supune pe cineva la chinuri; tiran, ucigaș. – Din țig. kalo „negru”.
    Sursa: DEX '98 | Adăugată de valeriu | Greșeală de tipar | Permalink
    CĂLẮU ~i m. 1) Persoană care execută condamnații la moarte. 2) fig. Om crud; om plin de răutate. [Sil. că-lău] /<țig. kalo
    Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
    călắu (călắi), s. m. – 1. Gîde. – 2. Tiran, asupritor. Țig. kalo „negru” și „țigan” (Miklosich, Zig., 229; Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 272; Gáldi, Dict., 226); cf. rezervele lui Graur 132. Se explică prin împrejurarea că se recrutau călăi exclusiv dintre sclavii țigani, întrucît îndeletnicirea lor era considerată extrem de rușinoasă. Cf. și sp. caló, și probabil lat. med. caloforcium „furcă”, de unde fr. califourchon, în care primul element nu a fost explicat pînă acum (Littré și Dauzat îl consideră inexplicabil; Schuchardt propunea o imposibilă der de la caballus; Gamillscheg presupune un *confurcium și Bloch-Wartburg recunoaște cuvîntul breton kall „testicule”). Cel mai probabil este că lat. caloforcium însemna, cum atestă glosele „furca gîdelui”. Pentru Lahovary 321, călău este cuvînt autohton, anterior invaziei indoeurop.
    Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink
    CĂLĂU s. gâde, (rar) torționar, ucigător, (înv. și reg.) hingher, (reg.) hoher, (înv.) gealat, măcelar, speculator. (~ executa pe cei condamnați la moarte.)

    RăspundețiȘtergere
  5. Ion Antonescu, ultimul mareşal al românilor, a fost arestat la ordinul regelui Mihai I la 23 august 1944. La scurt timp, regele îl transmite sovieticilor, iar aceştia, la 1 septembrie, îl transportă pe mareşal la Moscova unde l-au ţinut ostatic 1 an şi 7 luni. Este adus în România la finele lui aprilie 1946. Deşi Codul Penal al României de atunci nu prevedea pedeapsa cu moartea, autorităiţile sovietice de ocupaţie îl condamnă la pedeapsa capitală şi îl execută la 1 iunie 1946. Înainte de execuţie mama sa a depus o cerere de graţiere. Regele Mihai I, după consultări cu politicienii, a fost de accord sa acorde graţierea, însă fiind ameninţat de sovietici, a renunţat. Mai târziu, Mihai de Hohenzollern a declarat următoarele: “autoritatile sovietice m-au amenintat că în cazul graţierii armata sovietică va interveni brutal cu tancurile.“

    RăspundețiȘtergere
  6. Felicitari pentru noul grup autonom din Hunedoara. Va doresc sa va inmultiti si sa nu va indepartati de la ideile care v-au facut sa porniti la actiune impreuna. Succes! 88!

    RăspundețiȘtergere
  7. In colecţia Editurii Mircea Vâlcu-Mehedinţi: “Dezvăluiri – Faţa necunoscută a Istoriei României” volumul:”Antonescu. Guvernarea sa” sunt publicate documente din Arhivele Centrale de Istorie, fondurile Direcţia Siguranţei Generale, Serviciul Special de Informaţii, Casa regală.
    În volumul “Regele”, din aceeaşi colecţie, sunt redate, în original, cererile de graţiere ale Mareşalului Ion Antonescu şi a celorlalţi condamnaţi la moarte, de către tribunalul ilegal: Tribunalul Poporului”.
    Această colecţie reprezintă întradevăr “Memoria Istoriei”

    RăspundețiȘtergere